PLAY.COM.RO • Vezi subiect

de **Sylver** » 30-Dec-2008, 00:14

Bigger, longer and uncut, right? :))

Reclame

de **NightCrawler** » 30-Dec-2008, 01:52

Right.

de **Vizitator** » 21-Ian-2009, 09:51

Acum 2 zile .. cred

NoName

de **BOSSE83** » 24-Ian-2009, 13:06

Azi-noapte

de **Katutza** » 24-Ian-2009, 13:08

Fericitule.. ;))

de **Hordy** » 24-Ian-2009, 13:44

Demult, tare demult :)]-

de **Dream Girl** » 24-Ian-2009, 17:42

Same here..

Uneori am impresia ca traiesc viata altcuiva, ca pur si simplu nu-i de mine, ca e prea complicata, sau ca sunt prea complicata.
Se spune ca viata nu-i dreapta..dar cine are masura(competenta) pentru a judeca asta?
Nu-i dreapta ..fata de ce? Fata de noi? Dar noi suntem drepti cand vine vorba de persoana noastra?
Suntem drepti fata de prieteni?
Nu prea cred..
Cred ca ar trebui sa inventam propriul sistem de masurare si sa ne judecam dupa el.
Azi am fost mai drept ca ieri..mai bun ca ieri, am dat mai mult ca ieri, am iubit mai mult ca ieri..iar asta inseamna....WOW!

Pretty much..

Si eu te iubesc.

de **Katutza** » 24-Ian-2009, 17:54

Viata poate o fi dreapta.. dar suntem noi strambi :))

.

Nu credeam ca deja ma iubesti :shock:

stiu ca am lipiciul asta la barbati.. nu si la femei :shock:

.

Eu cred ca in ultima vreme m-a ridicat foarte mult stilul meu de a disimula.. fac haz de necaz mereu. Si culmea e ca eu ma simt dreapta in relatia cu ceilalti, mi-am respectat mereu prietenii si le-am aratat afectiunea. Cu toata modestia pot spune ca din punct de vedere moral sunt o persoana aproape perfecta (in viziunea mea).

de **Hordy** » 24-Ian-2009, 19:49

Hmmzzz azi mi s-a demonastrat că încă sunt iubit şi am dat aceaşi impresie. Apoi mă gândesc că ce naşpa e viaţă. Se pune şi indirect spusul de te iubesc ?

de **Dream Girl** » 24-Ian-2009, 19:51

Viata nu e naspa...oamenii o fac naspa.
Pentru ca sunt lasi, fricosi, sau prea lacomi .

de **Hordy** » 24-Ian-2009, 19:59

O fac naşpa deci e naşpa nu contează cum devine naşpa .

de **BOSSE83** » 24-Ian-2009, 20:04

Hordy scrie:Hmmzzz azi mi s-a demonastrat că încă sunt iubit şi am dat aceaşi impresie. Apoi mă gândesc că ce naşpa e viaţă. Se pune şi indirect spusul de te iubesc ?

Daca iubesti si esti iubit,de ce iti complici viata?Impaca-te cu fata si iubiti-va impreuna,nu separat :mrgreen:

de **Hordy** » 24-Ian-2009, 20:04

Poi o să fie vorba de 600 de km :tongue:

de **Dream Girl** » 24-Ian-2009, 20:09

Fa-i sa fie 2 km. :wink:

Dragostea cere sacrificii.
Eu pentru Toma al meu am parcurs 550 de km , am renuntat la familie, prieteni, facultate , tot.
Cand se merita sa fii Ileana, n-ai de ce sa stai pe ganduri. :wink:

de **Hordy** » 24-Ian-2009, 20:11

Ehh dar poate nu se poate :-??

de **Dream Girl** » 24-Ian-2009, 20:22

Se poate, nu exista imposibil.
Barierele sunt ridicate DOAR de oameni. :wink:

de **Hordy** » 6-Feb-2009, 15:42

Poi vezi că te-ai mutat degeaba ? =))

doar ai divorţat ;))

de **Dream Girl** » 6-Feb-2009, 16:32

O sa trec peste aceasta remarca de-o rautate gratuita si o sa incerc sa iti explic un lucru :
In viata exista 2 categorii de oameni - luptatori, ambitiosi , care isi doresc sa ajunga undeva si fac tot posibilul sa-si atinga obiectivele si , a doua categorie, formata din cei care se complac in existenta de zi cu zi, in rutina, isi "traiesc" viata ca niste legume si ajung, senili, la batranete realizand ca au trait degeaba.
Eu fac parte din prima categorie- poate si pentru ca sunt rac si e bine stiut ca suntem niste firi puternice, ambitioase, perfectioniste si cu teluri precise.
Dar, ca orice fata, aveam si eu visele mele in ceea ce priveste caminul, familia si tot ceea ce te poate face fericit in plan personal.
Da, m-am indragostit ..si... la 18 ani , cand ti se intampla asa ceva, simti ca toata lumea e a ta si ca poti face absolut orice pentru persoana iubita.
Eu cu atat mai mult..cu cat sunt o fire independenta si foarte rebela. Am considerat normal sa lupt pentru a fi cu cel pe care il consideram Toma al meu, jumatatea mea, sufletul meu pereche.
Si da, am facut unele sacrificii..cum ar fi sa-mi parasesc orasul natal si sa ma mut la 500 de km(numai pentru asta si ar trebui sa iti reconsideri putin pozitia fata de mine, pentru ca, nu stiu cam cate persoane pe care le cunosti ar avea curajul sa plece de pe o zi pe alta intr-un loc in care certitudinile asupra viitorului tau..sunt zero. ) si am renuntat la ceea ce imi doream sa fac in acel moment..pentru ca, dupa cum ai zis(pesemne nu doar sa impresionezi cateva fetisoare pe un forum) , daca e un lucru pentru care merita sa lupti, acela e dragostea.
Am trait 5 ani de zile cu persoana respectiva , a fost primul si singurul barbat din viata mea , timp in care am cunoscut suficiente feţe ale "caracterului" uman .
Nu stiu cum ai fi reactionat in locul meu pus in fata unei persoane care avea o problema cu bautura sau cu violenta in general. Am stat de 3 ori in coma la spital din cauza temperamentului sau, pe care am tot sperat sa il schimb.
Da, am sperat si am luptat pe toate caile posibile sa il schimb. Nu am renuntat, nu m-am dat batuta nici macar cand toti prietenii ma sfatuiau sa iau primul autobuz spre capatul pamantului tocmai ca sa nu ii mai vad fata niciodata. Intr-un loc unde sa nu ma poata gasi sau atinge.
Cand insa deja situatia luase amploare si nu eram implicata doar eu ci si copii mei, am spus stop.
Cred ca fiecare fiinta are dreptul sa greseasca dar nu sa si persevereze in greseala. Eu sunt doar un om, am limitele si rabdarea mea.
Nu pot face minuni si mai ales daca persoana nu isi doreste sa se schimbe si, mai grav, nu considera ca a gresit.

Si cu "nepotrivire de caracter" am incheiat acest capitol al vietii mele.

p.seu. Oricand ai treaba prin Iasi, te astept la o cafea sa putem vorbi ca oamenii. Sa-ti arat de unde am plecat si unde am ajuns. Nu zic ca a fost un drum usor..dar daca ar fi sa schimb ceva..cred ca as schimba doar mentalitatea umana. A fost lucrul care , mereu, m-a debusolat.